Alexandru Fărcaș s-a născut într-o familie simplă, ”dar harnică și bogată” după cum mărturisea chiar el, care respecta credința și valorile vieții. De la părinți a învățat că munca este cea care îl poate crește pe om, că disciplina și respectul față de ceilalți sunt lucruri fără de care nu îți poți clădi un caracter, că neclintirea și perseverența te pot face să reușești în tot ceea ce îți propui. Crescut așadar în credință, a îmbrățișat muzica de mic, în corul bisericii. A urmat apoi Școala Populară de Artă din Arad, devenind în scurt timp solistul Corului bărbătesc al Atelierelor CFR din același oraș. În 1962 este licențiat al Conservatorului de muzică ”Gh. Dima” din Cluj Napoca.

De la terminarea studiilor a fost cadru didactic la catedra de canto-opera și regie teatru muzical pe care a slujit-o până la sfârșitul vieții. Începând cu 1990 a fost vreme de zece ani rector al Academiei de Muzică clujene, apoi între anii 2001 – 2006 director al Operei Naționale Române din Cluj. Din 1993 a fost membru in Consiliul european pentru învățământ superior, din 1994 membru în Consiliul Național de evaluare academică și acreditare, membru fondator al Fundațiilor Sigismund Toduță și Gheorghe Dima, membru fondator și președinte de onoare al Fundației profesioniștilor vocii cântate, scandate sau vorbite, membru de onoare al Enesco Fundation – Canada, membru în juriile concursurilor internaționale de canto ”Hariclea Darclee” și ”Traian Grozăvescu”, Doctor Honoris Causa al Universității din Oradea, Academiei de Muzică ”Gavril Musicescu” Chișinău, Universității Internaționale ”Pro Deo” New-York. În anul 2002 i s-a conferit distincția prezidențială în grad de cavaler pentru merite deosebite în activitatea artistică. Sub conducerea sa ca rector al Academiei din Cluj-Napoca, 27 dintre cele mai marcante personalități artistice internaționale, au primit distincția de DHC a acestei academii. Menționăm doar câțiva: IANNIS XENAKIS (1993), ERICH BERGEL (1993), MARIN CONSTANTIN (1994), REMUS TZINCOCA (1994), IOAN HOLENDER (1994), MARIANA NICOLESCO (1996), YEHUDI MENUHIN (1998), LIVIU COMES (1998), KRZYSZTOF PENDERECKI (1999), VIRGINIA ZEANI (2000).

Ca solist vocal a susținut peste patru sute de recitaluri și spectacole de operă, atât în țară cât și în turnee oficiale în străinătate. A abordat partituri de bariton din lucrări vocal-simfonice, de muzică de cameră dar și peste douăzeci de roluri în opere (G. Verdi – Trubadurul, Don Carlo, Bal Mascat, Traviata, Rigoletto; G. Puccini – Manon Lescaut, Tosca, Mantaua; P. Mascagni – Cavaleria Rusticană; Leoncavallo – Paiațe, G. Rossini – Bărbierul din Sevilla, Mozart – Nunta lui Figaro, etc). A fost laureat al concursurilor de canto de la Roubaix și Toulouse ( Franța), fondator și Director coordonator al Centrului Național de Excelență pentru perfecționarea și lansarea tinerilor interpreți și creatori de spectacole, centru prin intermediul căruia a lansat foarte mulți tineri artiști lirici, deschizându-le drumul spre impresionante cariere naționale și internaționale. O bogată activitate în domeniul regiei spectacolului liric, reprezintă o altă față a personalității creatoare a lui Alexandru Fărcaș, el reușind să pună în scenă 17 spectacole, dintre care, unele în premieră absolută: Lorelei de Valentin Timaru (1992), Cântăreața cheală de Dan Voiculescu ( 1995), Idomeneo de W.A. Mozart (1998, 1999) și premiera mondiala a operei The Incarnation of Desire de Luis de Los Cobos (1999), W.A. Mozart Nunta lui Figaro (1999), S. Toduță Meșterul Manole (2001).

Mereu preocupat de dezvoltarea personală dar și cea instituțională în ceea ce privește activitatea și cercetarea științifică a inițiat și susținut vreme de 10 ani Simpozionul național ”Arta vocală în toate ipostazele”. Obiectivul fundamental al acestui simpozion a constat în ”efectuarea unor studii și cercetări interdisciplinare în vederea obținerii de performanțe instrumentale și vocale superioare prin asistarea fonoaudiologică, psihofiziologică, și analiză computerizată a instrumentiștilor, artiștilor lirici și actorilor din sistemul învățământului superior de artă, cât și a instituțiilor profesioniste de gen din România.”

Un vis împlinit al profesorului și Rectorului Alexandru Fărcaș a fost acela de a ridica prestigiul artistic al Academiei de muzică clujene pe înalte culmi profesionale naționale și internaționale. Stagiunile de spectacole ale școlii rivalizau în complexitate și repertoriu cu cele ale instituțiilor de spectacol profesioniste din oraș și din țară. Turneele ansamblurilor de tineri artiști, festivalurile, concursurile și simpozioanele științifice inițiate și derulate cu imense eforturi de-a lungul celor zece ani în care a fost la cârma academiei, au contribuit deplin la așezarea acesteia pe harta celor mai importante centre cultural-artistice ale României din acea perioadă.

Personalitate marcantă, Domnia sa a reușit să înnobileze cu titulatura de Academie, Conservatorul de Muzica “Gh.Dima” și cu cel de Operă Națională, Opera Română din Cluj.